AMINTIRI? EVOCaRI? MEMORII? in primul rind, amintiri
Amintiri dintr-o viata dubla, tripla, cvadrupla: de scriitor, de medic, de militar «de cariera» si de luptator social… Memoria mea e buna. Un proverb rusesc (citat de Ilya Ehrenburg in primele pagini ale amintirilor sale) spune: «Viata e grea pentru cine isi aminteste totul». Sint dintre acestia. Mai sint colectionar, aproape maniac. Nici o carte postala, scrisoare sau biletel primite incepind de prin 1919 nu am aruncat…
Nascut in 02 nu va fi doar cartea unei vieti, ci totodata, si mai ales, a unei epoci. Decenii am tinut un jurnal in care am consemnat evenimentele la care participam zi de zi. Dar si altele pe plan european, mondial, cind era cazul. Poate, cindva, acele caiete vor interesa ca atare, ca materie prima. Deocamdata ele vor fi un adjuvant al memoriei…„in acel an al primului meu scincet mama avea 19 ani; tata, 31 in tara guverna Dimitrie Sturdza, omul cu degetul magnetic, deci national liberal. Se implineau 100 de ani de la nasterea lui Ion Heliade. La Metz se experimenta o noua pusca automata cu 300 de lovituri pe minut, deci cu efectul a 40 de tragatori. La National se reprezenta Ciinii, piesa acelui om iute, cu chipul in lama de iatagan si mult pretuit in acea vreme, Haralamb G. Lecca cu marele Nottara protagonist. La Facultatea de litere se inaugura cursul de Istoria literaturii italiene. Un delapidator, Manolescu, a fugit peste granita cu 74 000 de lei.„
